SUBIECT:

Concursul a fost, dar am ramas dator cu o recenzie despre ceea ce a fost la Bucuresti.

Dupa cum bine stiti unii dintre voi, sambata trecuta am avut placerea si onoarea sa fiu prezent la cursa MoontimeBike Race, ce a a vut loc in Bucuresti.
Cu ce iese in evidenta aceasta cursa?
- ora desfasurarii: (18:30), deci din start trebuie sa ai lumini bune pe tine
- locul de desfasurare: Parcul Tineretului, in inima Bucurestiului
- traseu tehnic deosebit: 7 ture - 5 km/tura cu 130 m dif. de nivel.
- faptul ca pedalezi alaturi de cei mai buni rideri din tara (aici lucrurile nu stau chiar asa cum suna).
Deci sambata dimineata pe la ora 6:30 am plecat din Galati cu ganduri mari. Cine nu are curajul macar sa viseze ca va face o figura frumoasa la concursul la care participa?
Ajuns la capitala, m-am intalnit cu un prieten si am zis sa dam o tura pe traseu sa vada si bicicleta mea in ce ne-am bagat. Cu o seara inainte, ploaia si-a cam facut de cap si a udat destul de bine traseul. Bunavointa am avut pentru a face o tura completa de traseu, dar era imposbil de stat pe bicicleta. Ma cam luase frica atunci cand am vazut ca abia reuseam sa imi mentin echilibrul. La acea ora traseul era marcat partial si nu prea stiam exact pe unde sa o luam. Cert este ca atunci cand am ajuns in dreptul unei pante, ma uitam in jos si nu prea imi venea sa ma dau la vale, iar de urcat nici nu putea fi vorba. Era o inclinatie destul de mare pentru inimiora mea. Oricum nu sunt foarte bun coborator si nu ma dau in vant atunci cand vad pante asa abrupte. Abia atunci m-am intrebat "Ce naiba caut eu acolo?". Ar fi trebuit sa vina rideri cu experienta muuult mai mare si care ar fi dat un spectacol adevarat, nu mucosi de-alde mine. Dupa ce am mai facut cateva viraje pe acolo, incercat sa urc cateva cocoase, coborat pe langa, am reusit sa sarut glia stramoseasca. De vina au fost si anvelopele, care nu erau pentru noroi si patinau in toate directiile.
Dupa ce m-am saturat de patinaj aristic, m-am retras la o spalatorie auto ca sa dau tot namolul la o parte si macar in poze la start sa arat mai curat. Am avut gandul de a renunta la concurs sau sa fac doar o tura si apoi retragerea. Chiar nu avea rost sa imi rup capul sau bicicleta pe acolo.
Ca sa ma relaxez dupa ce am vazut cum sta treaba la MTB, am incalecat pe o cursiera si am facut 15 km pe centura Bucurestiului. Acolo alta poveste - viteza, asfalt curat, bicicleta usoara.
Incet, incet s-a apropiat ora cand trebuia sa luam Startul in cursa mult asteptata. Dupa ce mi-am luat numarul de concurs, m-am echipat si am pornit intr-o recunoastere (acum traseul fiind marcat in totalitate). Am ramas mut de uimire, cand am vazut cum se prezenta traseul la acea ora. Super diferit fata de ceea ce am vazut eu dimineata. Soarele si vantul au muncit din greu pentru a face un traseu ciclabil. Nu se mai aduna noroiul pe roti, puteai sa urci pantele pe bicicleta, ce sa mai - altfel am savurat traseul acum. La linia de Start meseriasii inca se mai incalzeau pe trainere, in speranta ocuparii unui loc cat mai fruntas. Eu m-am multumit doar sa privesc. Pe MTB nu ma mai suisem de la concursul din Luncavita, asa ca nu am avut asteptari prea mari de la mine.
Ora 18:25 - Start. Ca sa nu incurc meseriasii care au plecat ca din pusca, m-am pozitionat la coada plutonului. La prima urcare, DOP. Cei din urma se chinuiau sa impinga. Eu am urcat jumatate de colina, apoi am fost nevoit sa ma dau jos si sa imping alaturi de ceilalti biciclisti. Nici nu am terminat bine de urcat ca trebuia sa coboram. Pai atunci la vale mi-am zis, dar in vale deja erau cativa cu rotile in sus sau pe burta. Asa ca a mea coborare fu lina, cu frana de mana trasa . Cam asa a decurs traseul - urcat, coborat, urcat si iar coborat. Au mai fost portiuni de traseu unde trebuia sa treci peste radacini de copaci. Si aici s-au trantit cativa, pentru ca rotile umede cu putin noroi si radacini de copac sunt o combinatie letala. Dupa cateva viraje printre copaci, trebuia sa coboram pe niste scari, iar la finalul turei trebuia sa ne cocotam pe o rampa si sa trecem peste o masina. Dupa ce am terminat prima tura, mi-a mai venit cheful de pedala. Plus ca acum concurentii erai insirati pe tot traseul si puteam sa urc (acolo unde puteam) delusoarele mai acceptabile. De pe margine, spectatorii care erau intr-un numar impresionant de mare, nu conteneau cu urale, incurajari, sirene, blituri si tot ce le statea in putinta ca sa ne faca sa ne simtitm ca in marile tururi.
Dupa 3 ture, lumina din lanterna m-a parasit. Am crezut ca e incarcata destul si se pare ca m-am inselat. Pentru ca nu vroiam sa abandonez, am continuat tura 4 la lumina lunii, a felinarelor din parc si cu ajutorul luminii de la ceilalti concurenti. Intre timp fusesem depasit de liderii in clasamentul national de MTB.
Pentru ca vremea a facut ca traseul sa fie putin mai dificil, la inceputul cursei organizatorul ne-a precizat ca se va scurta cu o tura, adica se vor face 6 ture. M-am bucurat, normal.
Cand campionii Daniel Crista si Marius Petrache, s-a auzit in toata padurea. Pentru restul concurentilor care erau inca pe traseu se apropia finalul cursei. Si pentru mine desigur. Am efectuat doar 4 ture. Nu sunt multumit, dar atat am putut. Ma bucur ca am terminat intreg si eu si bicicleta.
Am primit medalia de Finisher si m-am indreptat catre punctele de alimentare unde am servit ceva banane si napolitane.
A fost o zi frumoasa cu de toate. Pentru la anul nu stiu daca voi mai fi prezent. Poate doar daca voi fi mai antrenat si voi veni sa imi imbunatatesc timpul. MOONTIMEBIKE RACE e o cursa ce nu trebuie ratata de nici un biciclist, fie el amator sau profesionist si trebuie bifata cel putin o data in viata.

Vezi, cind ti-am spus " vrei lanterna mea " ? Nu ai vrut. Era bine sa mergi citiva km. sub clar de luna.
Masina peste care ati trecut cica este a lui Maus.